Lasă un comentariu

De toamnă. Cu întârzieri.

Diminețile mele sunt superbe.
Chiar și drumul spre birou. Călărind bestia motorizată pe două roți, am la dispoziție timp, să observ cu atenție ce se întamplă în jurul meu. Totul este mai adevarat, poți simți liber, poți atinge liber, respiri liber de la noxe până la …
În special când faci dreapta la Lizeanu, cum vii dinspre Obor.
Parfumul îmbietor al mașinii de gunoi care tocmai a trecut. Dâra de pe asfalt, compusă din fel de fel de sosuri, fructe și legume intrate în descompunere, stă mărturie bănuielilor mele.
Uneori sunt așa de norocos încât mă trezesc în spatele acestei guri metalice motorizate, zemuind precum o portocală proaspăt strivită.
Strada asta, care taie in două, rânduri de case vechi, rânduri de blocuri de zece etaje, este transformată în fiecare dimineață de acest parfum, într-un hoit continuu.
Mașina de gunoi merge agale, adunând resturile locuitorilor acestui oras. În fiecare dimineață, negreșit.
Chiar dacă este un motiv pentru ceilalți participanți din trafic, să aștepte cuminți în spatele ei, să “piardă semafoare prețioase” mirosul te face să uiți că ai avut un somn linistit, că ai avut o seara faină.. un mic-dejun gustos și apetisant.
O capitală europeană, cu cetățeni plini de conștiință, plini de ei, plini de idei, însă și plini de indiferență.
Mens sana in corpore sano.

Din parți.

Lasă un comentariu

Un zâmbet ascuns în simplitate. 

Uneori o floare îți poate transforma ziua doar cu simpla ei existență. 

  
 

Lasă un comentariu

Babele

Povestea spune ca ar fi fost o singură babă, pe care o chema Dochia.
Adică… babă nu prea era ea, că… să vedeţi. Ba era chiar fiica unui împărat vestit şi era aşa de frumoasă, că toţi fiii de crai o peţiră dar ei nici unul din ei nu-i plăcea.Azi aşa, mâine aşa, poimâine la fel, până ce unul din ei, nici una, nici alta, porneşte cu război împotriva împăratului, tatăl fetei; îl bate, îl prinde şi se apropie de palatul fetei; căci gândul lui nu era altul decât să pună mâna pe fată.

Biata fată, când a auzit, de frică să nu cadă în mâna lui, s-a dus la o vrăjitoare şi a rugat-o să o prefacă într-o babă zbârcită şi urâtă.

Și-a luat nişte oi, s-a îmbrăcat cu nouă cojoace căci era iarnă şi topenie de frig, şi şi-a luat drumul spre pădure. A stat fata, adică baba, nu fata! Zic, a stat, până primăvara când a dat colţul ierbii. În ziua dintâi a lui martie a fost aşa de cald, că baba şi-a lepădat un cojoc din cele nouă. A doua zi, şi mai cald, şi baba şi-a mai lepădat un cojoc, şi aşa până ce şi-a dezbrăcat toate cojoacele. Dar tocmai a noua zi, când şi-a azvârlit ultimul cojoc, unde nu începe deodată un vânt aşa de puternic, încât o îngheţă pe babă şi o prefăcu într-o stană de gheaţă. Pasă-mi-te c-o ajunsese vreun blestem de-al lui bietul tată-său.

De-atunci a rămas rostul vremii tot aşa schimbător în cele nouă zile de la începutul primăverii. Şi tocmai când ai zis Doamne-ajută şi ţi-ai lepădat surtucul, atunci te pomeneşti cu câte un pui de geruleţ, ba încă şi cu câte o zăpadă, de nici nu ştii cum să-l îmbraci iarăşi mai degrabă. De atunci a rămas şi vorba: „Să te ferească Dumnezeu de zilele Dochiei!“.

În multe părţi se mai crede că această Dochie ar fi fost fiica lui Decebal şi că a fugit în pădure şi s-a făcut păstoriţă, de frică să nu cadă în mâinile romanilor şi ale împăratului Traian.

După ultima zi a babei, se crede că frigul nu mai are putere, iar oamenii nu mai au nevoie de foc. De aceea oamenii, în acea zi, curăţesc curţile, strâng tot gunoiul la un loc şi îi dau foc, iar apoi sar peste el ca să se afume şi să fie feriţi de orice spurcăciune, căci toate spurcăciunile ard o dată cu gunoiul. Tot pentru asta, femeile afumă şi prin case, cu o cârpă arsă.

De acum s-a sfârşit şi cu babele, sfânta muncă începe iarăşi cu bucurie ca şi anul trecut.
Sursa: aici

Lasă un comentariu

Noua ne „Merge Secundele”

Acum o saptamana am fost invitat de un prieten drag sa particip alaturi de echipa lui, „Noobs”, la un concurs de film.
48Hours Film Project.
Practic te inscrii la concurs, alegi biletelul cu tema filmului si ai la dispozitie fix 48 de ore din momentul deschiderii oficiale a evenimentului sa realizezi un scurtmetraj.
De asemenea sunt impuse 3 elemente ce trebuiesc folosite in film. Anul acesta au fost pipa, replica „Cine priveste pe cine” si Andy Sturza-creator de moda.
Poveste, scenariu, locatii, decor, recuzita, montaj, efecte, sunet si tot ce tine de un film in 48 de ore.
Experienta mea cu acesti oameni minunati a fost fabuloasa.
Premii obtinute la concurs au fost trei:
– Cea mai buna actrita
– Cea mai buna utilizare a pipei
– Cel mai bun montaj.
Vom continua cu siguranta.
Laura, Andreea, Victor, Razvan, Vio, Vlad, Adi, Va multumesc! A si Flavia cu melcii bineinteles…

Tema noastra: Time Travel. Noi asa am gadit-o:

Lasă un comentariu

Replica la reclama

Lasă un comentariu

Nu e bine

Iarna urâm frigul si zapada,
Daca e ceata sau polei nu e bine.
Vara ca e soare e prea cald,
Daca ploua si e racoare nu e bine.
Toamna face frunze multe,
Bate vantul, maturi mult si nu e bine.
Cine sa ne mai inteleaga.
Fie vara fie iarna, nu e bine.

Lasă un comentariu

70

Astazi, ai fi implinit 70 de ani.
Odihneste-te in pace Moțule.
Ne este dor de frumusetea ta!

20131004-052824.jpg