Lasă un comentariu

De toamnă. Cu întârzieri.

Diminețile mele sunt superbe.
Chiar și drumul spre birou. Călărind bestia motorizată pe două roți, am la dispoziție timp, să observ cu atenție ce se întamplă în jurul meu. Totul este mai adevarat, poți simți liber, poți atinge liber, respiri liber de la noxe până la …
În special când faci dreapta la Lizeanu, cum vii dinspre Obor.
Parfumul îmbietor al mașinii de gunoi care tocmai a trecut. Dâra de pe asfalt, compusă din fel de fel de sosuri, fructe și legume intrate în descompunere, stă mărturie bănuielilor mele.
Uneori sunt așa de norocos încât mă trezesc în spatele acestei guri metalice motorizate, zemuind precum o portocală proaspăt strivită.
Strada asta, care taie in două, rânduri de case vechi, rânduri de blocuri de zece etaje, este transformată în fiecare dimineață de acest parfum, într-un hoit continuu.
Mașina de gunoi merge agale, adunând resturile locuitorilor acestui oras. În fiecare dimineață, negreșit.
Chiar dacă este un motiv pentru ceilalți participanți din trafic, să aștepte cuminți în spatele ei, să “piardă semafoare prețioase” mirosul te face să uiți că ai avut un somn linistit, că ai avut o seara faină.. un mic-dejun gustos și apetisant.
O capitală europeană, cu cetățeni plini de conștiință, plini de ei, plini de idei, însă și plini de indiferență.
Mens sana in corpore sano.

Din parți.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s