Lasă un comentariu

Oameni ca noi

Această prezentare necesită JavaScript.

Ceea ce ieri am vazut si auzit, m-a facut sa imi schimb anumite pareri, si in acelasi timp altele s-au confirmat.
Incendiul din stabilimentul de orfani Valea Screzii a pornit de la instalatia electrica supra-solicitata.
Sala de mese , toaletele, camara de alimente, si clubul de joaca, asa cum il denumeau cei de acolo, s-au facut scrum.
Totul a fost distrus complet iar molozul cenusiu ramas in urma, iti da impresia ca nu mai este nici o sansa sa revina la normal.

Peretii goi si arsi ofera o imagine dezolanta.
Totul contrasteaza insa, cu acei copii din casele alaturate ruinei , ce se jucau, sau isi faceau temele.
Atat de nevinovati si de sinceri.
Frapant!                                                                                                                                     Pentru ca atitudinea autoritatilor lasa de dorit, companiile in cautare de publicitate, profita in astfel de situatii si ofera suport mai mult sau mai putin conditionat.

Organele competente ale statului ridica din umeri in schimb, sub pretextul crizei si al neputintei.

Si totusi construim manastiri ale neamului, stadioane, biserici si ne mandrim cu ele,  iar cand apare un necaz ca asta, ridicam din umeri.                                                                     Oricum si manastirile si stadioanele sunt goale. Poate ca e mai bine asa.

Nu este vina noastra ca acei copii sunt orfani.  Dar nici a lor.
Ei nu sunt cei mai frumosi copii, dar nici cei mai urati!
Si fac parte din viitorul nostru.
Ma bucura totusi, ca oameni normali, cetateni simpli,  intrebau astazi prin statiile de emisie receptie, care este traseul catre Valea Screzii, ” acolo la copii, unde a ars”..
Ma bucura ca noi, oamenii , nu am ramas indiferenti! Si nu suntem indiferenti!

Momentan este ridicat un cort pe post de sala de mese.
Se gateste afara, intr-un spatiu adapostit de gard, biserica, si mormanul de moloz.
Echipe intregi de voluntari din diverse orase fac cu schimbul si ajuta la debarasarea zonei.
Camionete incarcate cu diversele donatii ajung acolo.
Mancarea este tinuta in biserica deocamdata.

Un lucru imi doresc acum: sa nu vina zapada asa repede pentru ei.
P.S.
Multumesc celor celor care au contribuit zilele acestea cu bani , alimente si haine.
Multumesc celor care vor contribui in continuare.
Ii multumesc lui Bogdan pentru  efortul continuu de a cauta resurse, prietenilor si amicilor din ClubFord care s-au mobilizat destul de rapid .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s