Lasă un comentariu

”Am avut un vis”

Aceste cuvinte magice aveau sa invinga principii si prejudecati si sa schimbe in lume raporturile dintre oameni.

Era in August 1963 cand pe pajistea ”Lincoln Memorial” din preajma Washington-ului, 250 de mii de oameni in mare parte de culoare, ascultau discursul pastorului baptist Martin Luther King. A fost cea mai mare miscare de protest care a zdruncinat din temelii administratia Statelor Unite din acea vreme, impunandu-i pe agenda de lucru, ca prioritate absoluta- discriminarea rasiala.

Am avut un vis!” si-a inceput discursul Martin Luther King, ” si in visul acela copiii albi si negrii se jucau impreuna, invatau in aceleasi sali de clase, calatoreau impreuna. Albii si negrii munceau impreuna, se bucurau impreuna sub acelasi soare al Americii. Am avut un vis!” … si discursul de acolo si de atunci a creat calea pentru instituirea unor legi care sa aboleasca discriminarea rasiala.

In aprilie 1968, insa, un glonte ucigas tras de o mana criminala a curmat viata lui Martin Luther King, dar visul lui nu l-au putut ucide. Dupa putina vreme legile au fost adoptate, au intrat in vigoare si astazi peste tot in lume, albii si negrii traiesc in realitatea acelui vis.

Am avut un vis in decembrie 1989. Am visat ca noii oameni politici care vor veni, vor fi oameni ai adevarului care vor rosti si vor trai adevarul, dar din pacate minciuna, lacomia, ipocrizia si prostia au devenit repere pe scara valorilor morale.

Au infaptuit reforma dupa reforma si incet si pe nesimtite ce a fost al tuturor a devenit al lor.Am devenit impreuna ”noi si ei”, ”ai lor si ai nostri”, adancind prapastia dintre oameni.

Am avut un vis… S-au deschis granitele tarii si odata cu ele drumul catre bajenie. Din tara lui ”Sa traiti bine!” de atata rau si napasta, se scurg in umilinta coloane catre alte tari si alte zari. Ne pleaca valorile care nu-si mai gasesc rostul in tara lor, iar cei care raman intr-o ultima zbatere fara speranta se intorc in tarana pamanatului din care au fost plamaditi.

Analfabetii, agramatii, mincinosii si arogantii guverneaza biata tara, o modernizeaza inchizand scoli si spitale, iar maharii care ne conduc isi trateaza neputintele in spitalele din vest.

Beizadele de bani gata cutreiera lumea de la un cap la celalalt, isi fac de cap in vazul lumii, daca nu cumva ajung in Parlamentul Europei in goana lor dupa ”succesuri”.

Am avut un vis in ’89 si visul acela aproape a devenit un cosmar..

Stiu insa ca visele nu pot fi ucise, ele exista pentru a fi implinite. Mai stiu ca pretul acelui vis comun, care este al unei natiuni a fost platit in decembrie ’89 cu vieti, ca o jertfa pentru Romania.

…Stiu si cred ca incurand va veni omul providential care sa implineasca toate nazuintele de pana acum, sa readuca bucuria de a trai, de a munci, de a invata, de a ne respecta in tara care se mai numeste inca Romania.

Stiu ca mai este putin… inca putin!

Autor: Ion Ciochina.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s